Die verlorengegangene Grossmutter (in Rumänisch) - Pierre Alizé - E-Book

Die verlorengegangene Grossmutter (in Rumänisch) E-Book

Pierre Alizé

0,0
5,99 €

oder
-100%
Sammeln Sie Punkte in unserem Gutscheinprogramm und kaufen Sie E-Books und Hörbücher mit bis zu 100% Rabatt.
Mehr erfahren.
Beschreibung

Solis lives with his wise grandmother in an intimate connection with all animals and plants. He learns everything about the world from her, for example, what is the evening of the year? And what does the night of the year do to people? One day, Solis unintentionally embarks on a long journey that leads him into the unknown. Will he re-turn unharmed? And can a white dove help him? What is with the mysterious berries that Solis finds in the forest? Does his grandmother's disappearance have anything to do with it? A fairy tale for adults and children!

Das E-Book können Sie in Legimi-Apps oder einer beliebigen App lesen, die das folgende Format unterstützen:

EPUB
Bewertungen
0,0
0
0
0
0
0
Mehr Informationen
Mehr Informationen
Legimi prüft nicht, ob Rezensionen von Nutzern stammen, die den betreffenden Titel tatsächlich gekauft oder gelesen/gehört haben. Wir entfernen aber gefälschte Rezensionen.



Dedicat bunicii din fiecare familie și pentru bunica din fiecare dintre noi

A fost odată ca niciodată o bătrână care trăia într-un sat liniștit, de pe malul unui râu mare, care se revărsa într-un lac, lângă o pădure adâncă, deasupra căreia un frumos munte se înălța. Toată viața ei strânsese ierburi pentru leacuri și îi ajutase pe toți cei care veneau să o vadă în coliba ei modestă.

Într-o dimineață, în timp ce culegea ierburi ca de obicei, auzi dintr-o dată un râs senin. Se uită în jur, dar nu văzu pe nimeni. Râsul semăna cu sunetul luminos al unui clopoțel. Deodată, o voce blândă și tandră se amestecă în acel sunet. Se întoarse spre voce. Plină de admirație, văzu un mesteacăn subțire și strălucitor, de culoare albă, care îi vorbi. Niciodată până atunci nu vorbise cu ea un copac.

− Coboară la râu în direcția soarelui și vei vedea.

Bătrâna își luă coșul, umplut pe jumătate cu diferite ierburi, bătrâna își luă coșul, umplut pe jumătate cu diferite ierburi, și coborî la râu, trecând pe lângă copaci și tufișuri și traversând o pajiște înflorită. În direcția indicată, văzu pe apă un cerc format din doisprezece nuferi mari, în mijlocul cărora plutea un leagăn cu un copil, care privea spre cer și zâmbea în soare bucuros. Un porumbel apăru deasupra leagănului, se opri în aer și pluti pe loc. Din pădure, se auzi glasul zveltului mesteacăn:

− Acest copil ți-a fost trimis. Ia-l cu tine și în inima ta, ca și când ar fi al tău.

Bătrâna intră în apă, ridică ușor copilul din leagăn și îl așeză în coș, pe ierburile înmiresmate. Apoi plecă la drum cu copilul, prin pădure, până la coliba ei confortabilă.

Zi după zi, de dimineața devreme până seara târziu, ea îngrijea acum cu tandrețe această mică ființă umană solară. Copilul devenea un băiat puternic și vesel. Bătrâna era ca o bunică pentru el și o numea cu afecțiune „Nonna”, ceea ce înseamnă bunică. Ea făcea totul pentru a se asigura că ființa ei solară era întotdeauna bine și că nu avea griji. Îl numea, după soarele la care zâmbise în timpul primei lor întâlniri, „Solis”. Cu dragostea și grija ei, ea îi aduse cerul pe pământ.

Vara mergea adesea cu el în pădure. Acolo adunau împreună diverse ierburi. De îndată ce Solis a început să vorbească, el nu vorbea numai cu bunica lui iubită, ci și cu fiecare mică plantă pe careo culegea. Saluta toate animalele pădurii și toate păsările pe care le întâlneau și comunica cu ele, erau prietenii lui și erau pentru el ca frații și surorile.

De la bunica învăța mult despre toate plantele și ierburile și despre toată viața din natură. Vara, lui Solis îi plăcea, de asemenea, să înoate împotriva curentului din râu și să se scufunde adânc. Apoi, îi descria cu entuziasm bunicii sale lumea miraculoasă și ființele minunate din adâncurile râului și ale lacului. Alteori, urca până în vârful copacilor și zbura în gândurile sale cu stolurile de păsări din depărtare și apoi îi povestea Nonnei despre călătoriile sale către locurile neobișnuite ale lumilor vizibile și invizibile.

Primăvara și toamna, mergeau amândoi în sus și în jos peste munți și văi și de fiecare dată admirau frumusețea florilor care înfloreau, a celor care se ofileau, frumusețea eternă din jur. Totul era viu și plin de viață pentru ei.